luni, 23 decembrie 2013

Tu esti motivatia




Sunt si intotdeauna am fost de parere ca motivatia este o chestie launtrica ce trebuie starnita. Mai intai atinsa fin cu pana de paun pentru a ne asigura ca inca exista, apoi trezita cu mici imbranceli, mai departe imbranceli mai mari pentru ca, in final, sa ne regasim lovind-o cu putere sa se miste si sa se faca prezenta.



Pe motivatie o gasesti cu ajutorul lucrurilor care te fascineaza, a oamenilor nerabdatori sa te vada si sa te priveasca in ochi macar o secunda din viata lor. Asta e imboldul, pana de paun care ne asigura ca motivatia nu si-a luat zborul si este pregatita de actiune. E adevarat ca se lasa tare greu miscata, dar cand se clinteste, muta muntii din loc. Este nevoie doar de o rabdare de plumb si o incredere deplina ca esti pe drumul cel bun.

Doar cel care a avut macar o data in viata un moment de clacare poate realiza cat de mult lupta motivatia dupa ce este pornita din loc. Si atunci se face un click: un punct care desparte 2 lumi antagonice, lumea lui "simt ca nu mai pot si ma prabusesc" de lumea lui "wtf? nimic nu ma mai opreste acum". Cand nimic nu te opreste schimbi totul, te bati in piept ca un Tarzan contemporan si mananci spanac pentru si mai multa motivatie, dar vrei ca lucrurile sa fie asa cum le aveai tu planificate si neincepute in absenta spanacului. "Simt ca nu mai pot si ma prabusesc" este de mult uitata si a ajuns sa provoace repulsie pentru orbirea si stagnarea in care te-a tinut atata amar de vreme.

Acum e momentul sa schimbi ceva, sa fii cel care preia fraiele si conduce viata acolo unde trebuia sa mearga de la bun inceput. Entuziasmul si pasiunea pentru lucrurile noi si interesante te conduc spre visul tau.

Ce incerc sa spun cu minunatia asta de articol este ca TU esti responsabil pentru starea de spirit in care te scalzi, nimeni altcineva. Daca nu schimbi ceva cat inca poti, o sa fii dezamagit ca nu te-ai trezit mai repede.



joi, 17 ianuarie 2013

Ce am mai facut si primul job

OMG!
     Sunt tare dezamagita!! Plang cu lacrimi de crocodil :(((
     Aproape 3 ani am frecat menta si nu mi-am semnat condica de prezenta pe blogul care are mai mult trafic decat insusi Zuckerberg (yeah right). Dar am o explicatie plauzibila, cu scutire de la medicul de familie.
     De la ultimele postari pana acum am reusit (thanks God) sa gasesc un job care sa imi ocupe jumatate din timpul meu liber. Trebuie, totusi, sa admit ca acest job m-a maturizat intr-un fel in care nu as fi sperat niciodata si, in acelasi timp, sa recunosc ca nu a fost chiar "dragoste la prima vedere".

      Inceputul a fost crunt! Nu imi gaseam locul nicaieri. Ce-i drept, eram o studenta pricajita venita dintr-o relatie de lunga durata cu un ONG din Cluj Napoca. Atat eu, cat si ONG-ul, aveam nevoie de bani. Am fost naspa si am ales in favoarea mea. Dar nimeni nu prevedea amalgamul de sentimente care urma sa dea navala peste mine. Am experimentat bucurie, frica, fericire, dezamagire, dorinta de detasare, voiam sa inchid ochii si sa ma trezesc altundeva pentru ca, mai apoi, sa revin la sentimente bune si sa imi doresc sa evoluez.

      Anyway, cu acest job, de-a lungul a 2 anisori si jumatate am invatat:

  • "za greatest" lucru: RABDARE;
  • sa tac si sa ascult mai mult;
  • sa nu mai acord incredere pe cai verzi - daca ai nevoie de mine, ma castigi;
  • ca exista atatea feluri de oameni cate sosete am eu in dulap si, mai rau, cam tot atatea fete au, in functie de situatia in care se afla si de pozitia persoanelor cu care interactioneaza;
  • SA VAND - cred ca am apelat la cele mai ciudate, interesante si freaky cai de a vinde un produs si imi pare foarte rau de cei care mi-au cazut in mreje, dar aveam un scop precis: sa vand;
  • ca dragostea mai vine si cu timpul;
  • ca daca nu treci printr-un esec nu te entuziasmezi sa iti depasesti conditia;
  • ca daca nu te agiti, nu plangi, nu te consumi si nu ai peretii crapati in camera de la pumnii pe care i-ai aruncat, nu ai trait si nu te-ai ridicat de la conditia de cercopitec;


      Dupa doi ani si jumatate am realizat ca nu imi pare rau nicio secunda pentru timpul pe care l-am alocat fericirilor si dezamagirilor traite. Sunt foarte multumita de ce am reusit sa realizez, mai ales cu primul job.

Asta fac acum:




duminică, 18 aprilie 2010

Alzheimer exista, chiar daca nu doare !



Sunt oameni care ţi-au marcat viaţa. Nu lăsa o boală să ţi-i şteargă din minte!


Campanie de informare ALZHEIMER




(Campanie planificata de echipa ADtime si, poate, implementata pe viitor).

Pentru mai multe informatii despre boala, vizitati www.alz.ro

sâmbătă, 17 aprilie 2010

4 luni, 2 saptamani si 5 zile

Primavara vine, se numara bobocii, mai erupe un vulcan, mai da faliment o agentie de publicitate, nu mai circula avioanele...

Inca nu imi vine sa cred ca au trecut 4 luni, 2 saptamani si 5 zile de la ultima mea postare pe blog. Nu mi-am facut datoria fata de voi, dragi concetateni. Am promis solemn ca va voi tine la curent cu noile chestii marete din viata mea, dar v-am mintit GROSOLAN. Asadar, va promit, la fel de solemn, ca NU VA VOI MAI TINE LA CURENT CU NIMIC (poate asa imi vine cheful sa mai scriu cate ceva).

Daca soarele bate in geamul meu si abia mai vad ce mixez pe la tastatura, mi-am adus aminte ca sunt un om cu multe, poate chiar prea multe pasiuni. Asadar, mi-am scormonit in lada cu zestre si am realizat ca eu inca mai am cunostinte de Corel, Photoshop, Illustrator....nu le-am uitat chiar pe toate. Si ce s-a gandit "batrana inteleapta"....hai sa le cultiv din nou, ca deh, primavara e in toi, iar semintele se arunca din avion, la toamna culeg merele (Apple Corporation) si cateva manunchiuri de Adobe.

Poate postez un tutorial dragut, asa ca de primavara...

Semnat: LAURICI


duminică, 29 noiembrie 2009

Vremuri mult mai bune...

Dupa "lupte seculare ce au durat 30 ani", in care am functionat la foc mocnit, nestiind incotro sa o iau, ce vreau si ce nu vreau, unde vreau sa ajung si ce vreau sa las in cale, m-am decis:

- am chef again de design, vreau sa invat mau mult

- mi-e dor de oameni, prieteni cu care sa povestesc 

- vreau sa ma dezvolt

- sunt foarte multumita de ce am facut pana acum

- simt ca are ce sa imi ocupe timpul

A trecut cam mult timp de cand nu v-am mai tinul la curent cu "noile descoperiri geografice" din viata mea, acum sunt din nou AT YOUR SERVICE si cu chef de munca, viata si fun.....

Asa ca I'M  BACK...

Va pup, mai vorbim !

vineri, 6 noiembrie 2009

Coco are nevoie de ajutor

Constantin Botezatu - Voluntar AIESEC Sibiu
Absolvent al Facultatii de Inginerie "Hermann Oberth" din Sibiu-Calculatoare

La doar 23 de ani a fost diagnosticat cu o forma agresiva de cancer, care a inceput cu o masa tumorala retroperitineala si a cuprins mai multe organe: rinichiul drept, ficatul, duodenul, pancreasul.
Ar avea o sansa la o clinica in Turcia, pentru care este nevoie de suma de 50.000 Euro

TREBUIE SA IL AJUTAM

 
Date Contact
Persoana de contact: Ruxandra Calinoiu
Cont: RO73ABNA0000001001312457
Banca RBS BANK, sucursala Sibiu

Contul este in lei, euro si usd. Pt cei din strainatate trebuie sa folositi si swift code ABNAROBU

Pentru alte informatii referitoare la starea lui Coco, trimiteti un mail prietenului sau Sergiu munteanu.sergiu@yahoo.com, sau lui Benny benny.presecan@ymail.com


Haideti sa-l ajutam impreuna pe Coco!!!


sâmbătă, 31 octombrie 2009

LaCurent...by Laura Munteanu

Imi cer scuze pentru dezinteresul fata de dorinta Dumneavoastra de a fi la curent cu ultimele stiri mondene, dar lipsa acuta de internet nu a facilitat deloc relatia mea cu "dansul".

Trecand la lucruri mai normale, trebuie sa fac echilibristica pe scaun langa geam, cu laptop-ul plasat "in dunga" pe pervazul geamului pentru a-mi putea citi niste amarate de mailuri. Ce sa-i faci, cica suntem studenti si trebuie sa ne descurcam cu ce avem. Greu e, Doamne, cand numarul de telefon al RDS-ului nu e la indemana...

Ce-am mai facut in ultimele zile.......

PAI 

1. am depus muuulte CV-uri, am nevoie de job

2. am aplicat la niste internship-uri, dar cica "cerintele mele nu se potrivesc cu cele ale companiei", ete scartz !

3. sunt INDUCTION DRIVER in AIESEC (si imi pare rau ca nu "va" tin la curent cu noile noutati, nu, Stefanutzx?)

4. abia astept sa imi cunosc echipa de bobocei...

5. STAU, mananc, STAU, mananc, mai merg la faculta, STAU 

6. e foarte tare sa nu ai griji, sanatatea e mult mai putin subreda

7. apartamentul unde stau este super tare, colegele sunt foarte funny, crazy si tot tacamul, numai ca in fiecare zi trebuie sa sunam proprietarii ca ni se mai strica cate ceva,  termopanele sunt puse ca bau-bau, masina de spalat e putin cam afectata de piatra si ani, centrala mai face figuri....in rest e totul ok, sper!


Imi pare rau ca nu am acceptat sa merg la Bucuresti la un program de training-uri in antreprenoriat. Dar master-ul nu scapa, tot il fac la Bucale...

Na ce sa va mai zic...aaahhh, am terminat sezonul 2 din "Gossip Girl"


Va pup si la multe chestii faine...