Sunt tare dezamagita!! Plang cu lacrimi de crocodil :(((
Aproape 3 ani am frecat menta si nu mi-am semnat condica de prezenta pe blogul care are mai mult trafic decat insusi Zuckerberg (yeah right). Dar am o explicatie plauzibila, cu scutire de la medicul de familie.
De la ultimele postari pana acum am reusit (thanks God) sa gasesc un job care sa imi ocupe jumatate din timpul meu liber. Trebuie, totusi, sa admit ca acest job m-a maturizat intr-un fel in care nu as fi sperat niciodata si, in acelasi timp, sa recunosc ca nu a fost chiar "dragoste la prima vedere".
Inceputul a fost crunt! Nu imi gaseam locul nicaieri. Ce-i drept, eram o studenta pricajita venita dintr-o relatie de lunga durata cu un ONG din Cluj Napoca. Atat eu, cat si ONG-ul, aveam nevoie de bani. Am fost naspa si am ales in favoarea mea. Dar nimeni nu prevedea amalgamul de sentimente care urma sa dea navala peste mine. Am experimentat bucurie, frica, fericire, dezamagire, dorinta de detasare, voiam sa inchid ochii si sa ma trezesc altundeva pentru ca, mai apoi, sa revin la sentimente bune si sa imi doresc sa evoluez.
Anyway, cu acest job, de-a lungul a 2 anisori si jumatate am invatat:
- "za greatest" lucru: RABDARE;
- sa tac si sa ascult mai mult;
- sa nu mai acord incredere pe cai verzi - daca ai nevoie de mine, ma castigi;
- ca exista atatea feluri de oameni cate sosete am eu in dulap si, mai rau, cam tot atatea fete au, in functie de situatia in care se afla si de pozitia persoanelor cu care interactioneaza;
- SA VAND - cred ca am apelat la cele mai ciudate, interesante si freaky cai de a vinde un produs si imi pare foarte rau de cei care mi-au cazut in mreje, dar aveam un scop precis: sa vand;
- ca dragostea mai vine si cu timpul;
- ca daca nu treci printr-un esec nu te entuziasmezi sa iti depasesti conditia;
- ca daca nu te agiti, nu plangi, nu te consumi si nu ai peretii crapati in camera de la pumnii pe care i-ai aruncat, nu ai trait si nu te-ai ridicat de la conditia de cercopitec;
Dupa doi ani si jumatate am realizat ca nu imi pare rau nicio secunda pentru timpul pe care l-am alocat fericirilor si dezamagirilor traite. Sunt foarte multumita de ce am reusit sa realizez, mai ales cu primul job.
Asta fac acum:
